15 iul. 2010

Egoism, lasitate si putin curaj...

Cazul dramatic "Madalina Manole", a pus pe ganduri toata Romania, de la mic la mare, de la intelectual la opus, si tot asa, mass media nu mai stie ce sa scrie (nu ca ar fi stiut vreodata), si astfel se apuca sa faca subiectele dupa bunul plac.....

Nu as vrea sa fiu rautacios, pentru ca la urma urmei am miscat si eu putin din fund si din picioare pe melodiile ei, dar problema ar sta in felul urmator.....Toata lumea este terminata de sinuciderea vedetei, diverse titluri, care mai de care mai sofisticate si mai pline de jocuri de cuvinte fac din gestul Madalinei o nevinovatie maxima, cand de fapt situatia, privita mai realist, sta cu totul altfel... Si-a dorit nespus un copil, s-o fi chinuit cativa ani pana si-a indeplinit visul, si acum???

De ce???? pentru ca nu se mai considera frumoasa (asa cum am inteles ca a lasat vorba in mesajul de adio), pentru ca suferea din alt motiv????Am stat aseara cu 2 prieteni de vorba legat de sinucidere, si am ajuns la concluzia ca nu exista motiv pe lumea asta care sa te impinga sa faci asa ceva...Madalina a dat dovada de o lasitate iesita din comun, sau de un egoism cum nu am intalnit, practic a aruncat toata povara din viata ei celor dragi, plus ca le-a rupt sufletele acestora cu decesul in sine...

Acum ce facem??? o plangem pe ea, ridicam situatia la rang de doliu national, dar acel copilas nevinovat, acel suflet inocent, incotro??? Simplu, isi va continua viata fara mama.

Este posibil ca pe viitor sa se "gaseasca" o mamica si pentru el, dar tot nu va fi acelasi lucru, de el va fi ascuns un secret IMENS tot restul vietii, secret care ii poate afectacopilaria, tineretea , intr-un cuvant VIATA...

Dar lumea NU vede asta, ori se fereste sa discute, toti se limiteaza la "vai saraca, ca ce voce avea"......sincer sa fiu gestul ei ma lasa la fel de rece in aceste momente ca si moartea prin supradoza de droguri, sau decesul in urma unui accident de masina din cauza vitezei....

Mai degraba i-as aduce numai acuze Madalinei decat sa o plang....si totul din cauza acelui COPILAS, care sunt de parere ca iti aduce fericirea suprema, nu vad ceva pe lumea asta mai presus de aparitia unui copil in viata noastra.......Singurul moment cu adevarat in care a dat dovada de curaj ( ca sa zic asa ) a fost momentul cheie....cand a hotarat ca e cazul sa puna frana vietii...

Mai multe nu mai are rost sa scriu, sper ca esentialul a fost inteles...

Totusi, ii doresc sa se odihneasca in pace....

Niciun comentariu: